Balaurul din peștera în care a fost găsită Icoana Maicii Domnului de la Mega Spileo

Una dintre cele mai neobișnuite tradiții legate de vestita Mănăstire Mega Spileo din Grecia vorbește despre un balaur care se afla în peștera unde a fost descoperită Icoana Maicii Domnului.

Potrivit tradiției Mănăstirii, în secolul al IV-lea, doi frați din Tesalonic, Simeon și Teodor, au primit în chip minunat îndemnul de a merge în Ahaia pentru a căuta o Icoană a Maicii Domnului atribuită Sfântului Evanghelist Luca.

Ajunși în apropierea actualei Mănăstiri Mega Spileo, au întâlnit-o pe Eufrosina, o tânără păstoriță. Și ea fusese călăuzită în chip minunat spre peșteră: observase că un țap din turma sa se îndepărta mereu și se întorcea cu barba udă. Urmărindu-l, a descoperit în peșteră un izvor și, mai apoi, Icoana Maicii Domnului.

Eufrosina i-a condus pe Simeon și Teodor la locul în care se afla sfânta Icoană.

Cei doi au scos cu evlavie Icoana din peșteră și au început să curețe locul de vegetația deasă. Au strâns crengile și le-au dat foc.

Atunci s-a petrecut ceva cu totul neașteptat.

Din pricina căldurii, din adâncul peșterii a ieșit cu putere un balaur. Potrivit tradiției, în clipa în care acesta s-a repezit spre ieșire, a fost lovit și ucis de un fulger.

Tradiția Mănăstirii consemnează că, în amintirea acestei întâmplări, până în vremuri mai apropiate se păstrau acolo chiar și oase despre care se spunea că ar fi fost ale balaurului.

În peșteră, Sfinții Simeon și Teodor au ridicat apoi o mică biserică și câteva chilii. Credincioșii au început să vină pentru a se închina Icoanei făcătoare de minuni, iar unii au rămas acolo pentru viață ascetică.

Așa avea să ia naștere Mănăstirea Mega Spileo – „Marea Peșteră”, unul dintre cele mai vechi și cunoscute locuri de pelerinaj din Grecia.

Iar în adâncul peșterii se păstrează până astăzi și izvorul legat de descoperirea Icoanei, cunoscut drept „Izvorul Fecioarei” (Πηγή της Κόρης).