Când Dumnezeu pare că întârzie…

Sfinții și Drepții Zaharia și Elisabeta au purtat vreme îndelungată o durere pe care numai Dumnezeu o cunoștea pe deplin: nu aveau copii.

Anii au trecut. Au îmbătrânit. Omenește, nu mai exista nicio nădejde. Și totuși, rugăciunea lor nu fusese uitată.

În timp ce Zaharia slujea în Templu, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat și i-a spus:

„Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan.”
(Luca 1, 13)

Ce cuvinte minunate: „rugăciunea ta a fost ascultată”.

Poate că Zaharia se rugase ani întregi. Poate că, ajuns la bătrânețe, nici nu mai îndrăznea să aștepte împlinirea cererii sale. Dar Dumnezeu nu uitase nimic.

Iar răspunsul Lui a fost mai mare decât cererea lor: copilul pe care îl așteptaseră avea să fie Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.

Așa lucrează uneori Dumnezeu și în viața noastră. Ne rugăm. Așteptăm. Trec lunile sau anii și ni se pare că Cerul tace. Dar tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă uitare.

Există rugăciuni pe care Dumnezeu le ascultă imediat și există rugăciuni al căror răspuns îl pregătește în taină.

De aceea, când ai obosit să mai aștepți, adu-ți aminte de Zaharia și Elisabeta.

Dumnezeu știe de când te rogi. Știe ce ai cerut. Știe câte lacrimi ai vărsat.

Și nicio rugăciune făcută cu credință nu se pierde înaintea Lui.

Sfinților și Drepților Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!