
Când Dumnezeu pare că tace, El nu încetează să lucreze!
23 septembrie – Zămislirea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Sfinții și Drepții Zaharia și Elisabeta ajunseseră la bătrânețe fără să aibă copii. Ani de zile se rugaseră lui Dumnezeu, purtând cu răbdare durerea nerodirii. Și totuși, nu și-au pierdut credința.
Într-o zi, pe când Zaharia slujea în Templu, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat și i-a vestit: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. (Luca 1, 13)
Ce cuvinte minunate: Rugăciunea ta a fost ascultată! Dumnezeu nu uitase rugăciunile lor. Le ascultase, dar răspunsul avea să vină la vremea rânduită de El.
Din această familie binecuvântată avea să se nască Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre cei născuți din femei, Înaintemergătorul Domnului, cel care avea să pregătească lumea pentru venirea Mântuitorului Hristos.
Sărbătoarea de astăzi ne învață că rugăciunea nu este zadarnică, chiar dacă răspunsul întârzie. Că Dumnezeu vede lacrimile pe care oamenii nu le văd și cunoaște durerile pe care nu le putem spune nimănui. Uneori, ceea ce nouă ni se pare o întârziere este o tainică lucrare a purtării de grijă dumnezeiești.
Să nu încetăm, așadar, să ne rugăm! Să nu ne pierdem nădejdea atunci când trecem prin încercări și să nu uităm că Dumnezeu lucrează și atunci când noi nu înțelegem lucrarea Lui.
Sfinților și Drepților Zaharia și Elisabeta și Sfinte Proorocule Ioane, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!