Care Sfânt Ciprian este prăznuit astăzi?

Mulți credincioși, atunci când aud numele Sfântului Ciprian, se gândesc imediat la Sfântul Mucenic Ciprian pomenit împreună cu Sfânta Iustina, cel care, înainte de a-L cunoaște pe Hristos, fusese vrăjitor.

 

Dar nu pe acesta îl prăznuim astăzi.

 

Pe 13 septembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei, unul dintre marii ierarhi și scriitori bisericești ai veacului al III-lea.

 

Sfântul Ciprian s-a născut în Cartagina, în nordul Africii, într-o familie păgână înstărită și a primit o educație aleasă. A fost un om cultivat, cunoscător al retoricii și un dascăl vestit al vremii sale. L-a cunoscut însă pe Hristos la maturitate și această întâlnire i-a schimbat cu totul viața.

 

După primirea Botezului, și-a împărțit o parte însemnată din avere celor săraci și s-a dedicat vieții creștine cu atâta râvnă, încât, după puțină vreme, a fost hirotonit preot, iar apoi ales episcop al Cartaginei.

 

Păstorirea sa nu a fost deloc ușoară. Biserica trecea prin persecuții cumplite, iar mulți creștini, înfricoșați de chinuri și de moarte, se lepădaseră de credință. După încetarea persecuției s-a ridicat o întrebare dureroasă: ce se întâmplă cu cei căzuți care se pocăiesc și vor să se întoarcă în Biserică?

 

Sfântul Ciprian a apărat în același timp adevărul credinței, pocăința și unitatea Bisericii, ferindu-se atât de nepăsare, cât și de o asprime lipsită de milă. Pentru el, Biserica nu era o simplă adunare de oameni, ci Trupul lui Hristos și locul în care omul primește viața cea nouă.

 

De aici și cunoscutul său cuvânt: „Nu poate avea pe Dumnezeu de Tată cel ce nu are Biserica de Mamă.”

 

În timpul unei epidemii cumplite care a lovit Cartagina, Sfântul Ciprian i-a îndemnat pe creștini să-i îngrijească nu numai pe frații lor, ci și pe păgânii bolnavi și părăsiți, arătând că iubirea creștină nu se oprește la cei care ne iubesc.

 

În cele din urmă, în vremea persecuției împăratului Valerian, Sfântul Ciprian a fost arestat. I s-a cerut să aducă jertfă zeilor păgâni, dar a refuzat. A fost mai întâi trimis în exil, apoi adus din nou înaintea autorităților și condamnat la moarte.

 

Când a auzit sentința, potrivit vechii mărturii despre mucenicia sa, a răspuns simplu: „Mulțumire lui Dumnezeu!”

 

La 14 septembrie 258, după calendarul roman al vremii, Sfântului Ciprian i s-a tăiat capul, pecetluind prin sânge ceea ce propovăduise prin cuvânt și prin întreaga sa viață.

 

Așadar, să nu-i confundăm:

 

 

 

Doi Sfinți Ciprian, două vieți diferite și o singură credință mărturisită până la capăt: Hristos.