
Ce a văzut Sfântul Ioan în Patmos? Apocalipsa nu este doar despre sfârșitul lumii, ci despre biruința lui Hristos!
În peștera din Patmos, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a primit descoperiri dumnezeiești despre tainele istoriei, încercările Bisericii, Judecata de Apoi și viața veșnică. Aceste descoperiri au fost consemnate în Apocalipsă, ultima carte a Sfintei Scripturi.
Înaintea ochilor săi duhovnicești s-au desfășurat vedenii cutremurătoare.
A văzut Tronul lui Dumnezeu, înconjurat de cetele cerești, și pe cei douăzeci și patru de bătrâni care se închinau înaintea Celui Ce șade pe Tron.
A văzut cartea pecetluită cu șapte peceți, pe care numai Mielul lui Dumnezeu era vrednic să o deschidă.
A văzut Îngeri, trâmbițe, prigoane, suferințe și lupta dintre bine și rău.
A văzut căderea Babilonului, înfrângerea diavolului și Judecata de Apoi.
Dar Sfântul Ioan a văzut și ceva de o frumusețe negrăită: mulțimea celor mântuiți, îmbrăcați în veșminte albe, stând înaintea Tronului lui Dumnezeu și slăvindu-L neîncetat.
Iar spre sfârșitul descoperirilor, i s-a arătat Ierusalimul ceresc.
Și am văzut Cer nou și pământ nou. (Apocalipsa 21, 1)
Cetatea sfântă, Noul Ierusalim, se pogora de la Dumnezeu, împodobită asemenea unei mirese. Acolo nu mai era nevoie de lumina soarelui sau a lunii, pentru că slava lui Dumnezeu lumina cetatea, iar făclia ei era Mielul.
Și atunci Sfântul Ioan a auzit una dintre cele mai mângâietoare făgăduințe ale întregii Scripturi: Și va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. (Apocalipsa 21, 4)
Aceasta este marea nădejde a creștinilor! Apocalipsa nu este doar o carte despre Antihrist, războaie, catastrofe și sfârșitul lumii. Este descoperirea lui Iisus Hristos, Care rămâne Stăpânul istoriei și Care va birui definitiv moartea și răul.
De aceea, nu trebuie să citim Apocalipsa cu dorința de a ghici datele sfârșitului, ci cu pocăință, trezvie și nădejde. Nu frica este ultimul ei cuvânt, ci biruința lui Hristos. Nu întunericul, ci lumina. Nu moartea, ci viața veșnică.
Iar ultima rugăciune a Sfintei Scripturi este și rugăciunea Bisericii care Îl așteaptă pe Mirele ei: Vino, Doamne Iisuse! (Apocalipsa 22, 20)
Să ne ajute Dumnezeu să trăim astfel încât venirea Lui să nu ne găsească nepregătiți, ci cu inimile pline de credință, pocăință și dragoste.
Sfinte Apostole și Evangheliste Ioane, roagă-te pentru noi, ca să ne învrednicim și noi de bucuria Ierusalimului ceresc!