De ce este Sfântul Prooroc Ilie numit Înaintemergătorul celei de-a doua veniri a lui Hristos?

În fiecare an, la 20 iulie, Biserica îl cinstește cu multă evlavie pe Sfântul și Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul. Mulți îl cunosc ca pe proorocul care a închis cerul timp de trei ani și șase luni, a coborât foc din Cer pe Muntele Carmel și a fost ridicat la Cer într-un car de foc. Mai puțini știu însă că Biserica îi atribuie un rol încă neîmplinit: acela de Înaintemergător al celei de-a doua veniri a lui Hristos.

Această învățătură nu este o legendă și nici o simplă tradiție populară, ci se întemeiază pe Sfânta Scriptură, pe tâlcuirea Sfinților Părinți și pe textele liturgice ale Bisericii.

Nu a gustat moartea

Despre Sfântul Ilie citim în Cartea a IV-a a Regilor că nu a murit, ci a fost ridicat la Ψer într-un car de foc:

„Și pe când mergeau ei și vorbeau, iată un car de foc și cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, iar Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt” (IV Regi 2, 11).

La fel s-a întâmplat și cu Dreptul Enoh, despre care Scriptura spune că „Dumnezeu l-a mutat” (Facerea 5, 24).

De aceea, Tradiția Bisericii mărturisește că acești doi drepți au fost păstrați în viață de Dumnezeu pentru o misiune deosebită, pe care o vor împlini înainte de sfârșitul veacurilor.

De ce trebuie să vină din nou?

Încă din Vechiul Testament, proorocul Maleahi vestea:

„Iată, Eu vă voi trimite pe Ilie proorocul înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșătoare. El va întoarce inima părinților către fii și inima fiilor către părinții lor…” (Maleahi 3, 23-24).

La prima vedere, am putea crede că această proorocie s-a împlinit prin Sfântul Ioan Botezătorul. Într-adevăr, Mântuitorul spune că Ioan a venit „în duhul și puterea lui Ilie”.

Însă Sfinții Părinți arată că proorocia are și o împlinire deplină, la sfârșitul lumii. Atunci va veni chiar Sfântul Ilie, în persoană, pentru a pregăti omenirea înainte de arătarea în slavă a lui Hristos.

De aceea, Biserica îl numește pe Sfântul Ilie al doilea Înaintemergător al Domnului.

Va mărturisi împotriva lui antihrist

Cartea Apocalipsei vorbește despre doi martori ai lui Dumnezeu care vor propovădui cu mare putere, vor săvârși minuni, vor fi uciși de fiara care se ridică din adânc și apoi vor învia prin puterea lui Dumnezeu (Apocalipsa 11).

Majoritatea Sfinților Părinți îi identifică pe acești doi martori cu Sfântul Ilie și Dreptul Enoh.

În vremea în care antihrist va încerca să înșele lumea și să se dea drept dumnezeu, cei doi vor chema oamenii la pocăință și la statornicie în credința cea adevărată.

Ei vor arăta că adevăratul Împărat este Hristos și vor întări pe cei care vor rămâne credincioși până la sfârșit.

O chemare la pocăință

Viața Sfântului Ilie este o mărturie că Dumnezeu nu caută oameni puternici după măsura lumii, ci oameni cu inimă arzătoare pentru adevăr.

Ilie a stat singur împotriva unui popor întreg care se îndepărtase de Dumnezeu. Nu s-a temut de împărați, de prigoană sau de moarte. Puterea lui era rugăciunea, iar râvna lui izvora din dragostea pentru Dumnezeu.

Aceeași chemare o va avea și la sfârșitul veacurilor: să trezească sufletele adormite și să le îndrepte spre Hristos.

Ce înseamnă aceasta pentru noi?

Mulți sunt preocupați de semnele vremurilor și de venirea lui Antihrist. Totuși, Sfinții Părinți ne îndeamnă să nu trăim în frică, ci în pocăință.

Întrebarea nu este când va veni sfârșitul lumii, ci dacă noi suntem pregătiți să-L întâlnim pe Hristos.

Sfântul Ilie ne învață că fiecare zi trebuie trăită înaintea lui Dumnezeu. De aceea spune despre sine:

„Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu.” (III Regi 17, 1)

Aceste cuvinte au fost temelia întregii sale vieți și rămân, până astăzi, un îndemn pentru fiecare creștin.

Până la venirea Domnului, suntem chemați să păstrăm credința, să iubim adevărul și să rămânem statornici în Biserica lui Hristos. Așa vom putea întâmpina cu bucurie ziua în care Domnul Se va arăta în slavă, iar Sfântul Prooroc Ilie își va împlini și ultima mare misiune, aceea de Înaintemergător al celei de-a doua veniri a Mântuitorului.