
Halloweenul ne amuză, Sfintele Moaște ne sperie. Ce se întâmplă cu noi?
În aceste zile circulă pe internet imagini în care Sfintele Moaște ale unor Cuvioși sunt puse alături de copii costumați de Halloween. Mulți oameni comentează că Sfintele Moaște ar fi mai înfricoșătoare decât costumele de Halloween.
O asemenea reacție ar trebui să ne pună pe gânduri. Nu pentru a-i judeca pe cei care o au, ci pentru a înțelege cât de puțin mai cunoaște lumea de astăzi despre sfințenie.
Cum am ajuns să ne obișnuim atât de mult cu înfățișările demonilor, ale monștrilor și ale duhurilor rele, încât acestea să ni se pară amuzante, în timp ce trupurile unor oameni sfinți ne provoacă teamă?
Desigur, trebuie să înțelegem un lucru: pentru cineva care nu a crescut în Biserică, vederea trupului neînsuflețit al unui om poate fi tulburătoare. Este o reacție omenească, firească, și nu trebuie să o condamnăm.
Dar Sfintele Moaște nu sunt simple trupuri lipsite de viață. Ele sunt rămășițele pământești ale unor oameni care L-au iubit pe Dumnezeu mai presus de orice, care și-au curățit sufletele prin pocăință, rugăciune, post și smerenie și care au devenit locașuri ale Duhului Sfânt.
Noi nu cinstim Sfintele Moaște pentru înfățișarea lor și nici pentru că toate ar fi neputrezite. Le cinstim pentru Harul lui Dumnezeu care a lucrat în acești oameni și care se poate manifesta și prin trupurile lor după moarte.
Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Trupul vostru este Templu al Duhului Sfânt, Care este în voi” (I Corinteni 6, 19).
Iar dacă trupul omului poate deveni Templu al Duhului Sfânt în timpul vieții, de ce am socoti că moartea îl face nevrednic de cinstire?
Să ne amintim că în Sfânta Scriptură citim despre un mort care, atingându-se de osemintele Prorocului Elisei, a înviat (IV Regi 13, 21). Nu oasele, prin ele însele, au săvârșit minunea, ci puterea lui Dumnezeu.
Aici este marea deosebire pe care lumea de astăzi riscă să nu o mai înțeleagă: una este înfățișarea exterioară a unui trup și alta este sfințenia omului care a viețuit în el.
Un Sfânt poate avea un trup care, privit cu ochi neobișnuiți, să provoace teamă. Dar acel trup a fost sfințit printr-o viață de rugăciune și iubire.
În schimb, o mască de demon poate fi colorată, veselă și chiar amuzantă pentru un copil. Dar faptul că ne-am obișnuit cu ea nu înseamnă că simbolurile pe care le reprezintă sunt lipsite de semnificație.
Nu înseamnă că orice copil costumat săvârșește un păcat cu bună știință și nici că orice părinte care îi cumpără un asemenea costum dorește răul copilului său. De multe ori este vorba despre neștiință, despre modă sau despre dorința de a participa la o distracție.
Tocmai de aceea, avem datoria să explicăm, nu să condamnăm.
Să le vorbim oamenilor despre Sfintele Moaște. Să le povestim cine au fost acești Cuvioși, cum au trăit, cât au iubit, cât s-au rugat și câte lacrimi au vărsat pentru lume. Să le explicăm copiilor că Sfinții nu sunt personaje înfricoșătoare, ci prieteni ai lui Dumnezeu, oameni care au dobândit o dragoste atât de mare, încât se roagă pentru noi și după trecerea lor la Domnul. Și să le arătăm că adevărata frumusețe a omului nu stă în chipul său trecător, ci în sufletul luminat de har.
Să nu confundăm ceea ce ne sperie privirea cu ceea ce ne poate vătăma sufletul. Și nici ceea ce ne amuză privirea cu ceea ce ne este de folos duhovnicește. Un trup de Sfânt poate părea înfricoșător pentru cineva care nu îi cunoaște viața. Dar în spatele acelei înfățișări se află mărturia unui om care L-a iubit pe Hristos până la ultima suflare. Iar noi, creștinii, știm că mormântul nu este sfârșitul omului. Hristos a înviat, biruind moartea, și ne-a făgăduit și nouă învierea. De aceea, atunci când privim Sfintele Moaște, nu privim doar spre moarte, ci și spre nădejdea învierii.
Poate că întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem nu este de ce Sfintele Moaște par înfricoșătoare, ci de ce am ajuns să cunoaștem atât de bine chipurile întunericului și atât de puțin frumusețea sfințeniei.
Dumnezeu să ne lumineze pe toți, ca să învățăm să privim dincolo de înfățișare și să descoperim ceea ce este cu adevărat sfânt, frumos și veșnic!