Icoana „Rugului Aprins” și legătura ei cu Sfântul Munte Athos

Pentru prima dată în acest an, Icoana Maicii Domnului „Rugul Aprins” este cinstită la 4 septembrie după înscrierea ei în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

Icoana Maicii Domnului „Rugul Aprins”, cinstită la 4 septembrie, poartă cu ea o istorie deosebită, care ajunge până în Sfântul Munte Athos.

Icoana aflată astăzi la Mănăstirea Antim din București a fost adusă din Rusia, în anul 1922, de doi monahi ruși care, izgoniți de prigoana bolșevică, se îndreptau spre Sfântul Munte Athos.

Ajunși în București, aceștia i-au dăruit Icoana tânărului Alexandru Teodorescu, cel care avea să devină mai târziu monahul Daniil Sandu Tudor, inițiatorul mișcării duhovnicești „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim.

După arestarea Părintelui Daniil, în anul 1958, Icoana a fost încredințată celui care avea să devină unul dintre marii duhovnici români ai Athosului: Cuviosul Petroniu Tănase, viitorul stareț al Schitului românesc Prodromu.

Astfel, o Icoană adusă de monahi care căutau adăpost în Sfântul Munte a ajuns, după ani de încercări și prigoană, în mâinile unui monah care avea să-și petreacă o mare parte din viață chiar în Athos.

Mai târziu, Icoana a revenit la Mănăstirea Antim, unde se păstrează și astăzi.

Rugul pe care Sfântul Proroc Moise l-a văzut arzând fără să se mistuie este chip al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: ea L-a primit în pântece pe Dumnezeu-Cuvântul, Focul Dumnezeirii, rămânând Fecioară.

Poate că și istoria acestei Icoane ne spune ceva: prin pribegie, prigoană, temniță și încercări, Rugul a continuat să ardă fără să se mistuie.

Iar firul nevăzut al acestei istorii a unit Rusia, Mănăstirea Antim și Sfântul Munte Athos sub acoperământul Maicii Domnului.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, „Rug Aprins”, roagă-te pentru noi!