Minunea celor trei mere din Rai primite de Cuvioasa Irina Hrisovalantou

Puțini Sfinți din calendarul ortodox sunt reprezentați atât de ușor de recunoscut precum Cuvioasa Irina Hrisovalantou. În aproape toate Icoanele sale, ea ține în mâini trei mere. Acestea nu sunt un simplu element artistic, ci amintesc de una dintre cele mai impresionante minuni consemnate în viața sa: primirea unor mere din Rai, trimise prin mijlocirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul.

Această întâmplare, păstrată în vechea viață a Cuvioasei, nu vorbește doar despre un dar minunat, ci mai ales despre răsplata pe care Dumnezeu o pregătește celor ce Îl iubesc cu toată inima.

O descoperire dumnezeiască înaintea minunii

În vremea când Cuvioasa Irina era egumena Mănăstirii Hrisovalant din Constantinopol, cu puțin înainte de praznicul Sfântului Vasilie cel Mare, pe când se ruga noaptea, a auzit un glas care i-a spus:

„Primește-l pe marinarul care va veni mâine și bucură-te de roadele pe care ți le va aduce.”

Cuvioasa nu a înțeles atunci despre ce era vorba, însă a păstrat cuvântul în inimă și a așteptat cu smerenie împlinirea lui.

Întâlnirea corăbierului cu Sfântul Ioan Teologul

În aceeași perioadă, un corăbier care se îndrepta spre Constantinopol a oprit în apropierea insulei Patmos.

Acolo i-a ieșit înainte un bătrân cu chip luminos și cu o înfățișare plină de pace. Acesta l-a întrebat unde merge, iar după ce a aflat că destinația lui era Constantinopol, i-a încredințat șase mere neobișnuite, spunându-i:

„Trei să le duci Patriarhului Ignatie, iar celelalte trei egumenei Irina de la Mănăstirea Hrisovalant.”

Bătrânul i-a spus că aceste mere sunt din Rai.

Corăbierul avea să înțeleagă mai târziu că cel care îi încredințase acest dar era însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, ocrotitorul insulei Patmos.

Darul primit cu lacrimi de recunoștință

Ajuns la Constantinopol, corăbierul a împlinit întocmai porunca primită.

Mai întâi i-a dus Patriarhului Ignatie cele trei mere, iar apoi a mers la Mănăstirea Hrisovalant și le-a oferit Cuvioasei Irina pe celelalte trei, povestindu-i întreaga întâmplare.

În clipa în care Cuvioasa a primit merele, o mireasmă negrăită s-a răspândit în întreaga mănăstire. Maicile au rămas uimite, mărturisind că niciodată nu simțiseră un parfum atât de dulce și de curat, diferit de orice mireasmă pământească.

Cuvioasa Irina a înțeles că Dumnezeu îi trimisese această mângâiere prin Sfântul Ioan Teologul și a mulțumit cu lacrimi pentru această cercetare cerească.

Cum a păstrat Cuvioasa cele trei mere

Viața Sfintei descrie cu multă finețe evlavia cu care aceasta a primit darul.

Timp de o săptămână, ea a postit și a adus neîncetat mulțumire lui Dumnezeu pentru această binecuvântare.

Apoi a păstrat merele cu mare grijă.

La începutul Postului Mare a început să guste zilnic câte o bucățică din primul măr, fără să mai mănânce altceva și fără să bea apă, întărindu-se prin Harul lui Dumnezeu.

În Sfânta și Marea Joi, după ce maicile s-au împărtășit cu Sfintele Taine, le-a împărțit bucățele din al doilea măr, ca binecuvântare și întărire în nevoința lor.

Pe al treilea l-a păstrat până aproape de sfârșitul vieții sale. Înainte de mutarea la Domnul, a gustat și din acesta, iar mireasma cerească s-a răspândit din nou în mănăstire, vestind apropiata ei plecare către cele veșnice.

De ce este atât de importantă această minune?

Biserica nu păstrează această întâmplare pentru a ne impresiona prin caracterul ei minunat, ci pentru a ne arăta că sfințenia este o realitate.

Cele trei mere sunt o mărturie că Împărăția lui Dumnezeu nu este doar o făgăduință pentru viitor, ci o realitate din care Dumnezeu îi face părtași, încă din această viață, pe cei care se curățesc prin pocăință, rugăciune și dragoste.

Cuvioasa Irina nu a căutat vedenii și nici minuni. Toată viața ei a fost o nevoință tăcută: post aspru, priveghere de noapte, ascultare desăvârșită și rugăciune neîncetată. Iar Dumnezeu, Care vede cele ascunse ale inimii, i-a dăruit un semn văzut al bunătăților cerești.

Nu întâmplător iconografia ortodoxă o înfățișează ținând în mâini cele trei mere. Ele au devenit semnul distinctiv al Cuvioasei Irina Hrisovalantou și o chemare pentru fiecare dintre noi de a ne îndrepta inima spre adevărata noastră patrie – Împărăția Cerurilor.

Astăzi, când o cinstim pe Cuvioasa Irina Hrisovalantou, să-I cerem lui Dumnezeu, prin rugăciunile ei, să ne dăruiască și nouă dorul după Rai și puterea de a urma calea pe care ea a mers: calea smereniei, a rugăciunii și a iubirii de Hristos.

Cuvioasă Irina Hrisovalantou, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!