Paharul comun de la cununie – ce semnifică vinul şi pâinea din care gustă mirii
Articole duhovniceşti

Paharul comun de la cununie – ce semnifică vinul şi pâinea din care gustă mirii

4 min citire

Unul dintre cele mai frumoase momente ale Tainei Sfintei Cununii este acela în care preotul oferă mirilor să guste din același pahar cu vin. În unele locuri, alături de vin, mirii primesc și o bucățică de pâine, prescură sau pișcot.

Deși acest gest poate părea un simplu obicei de nuntă, el poartă o semnificație duhovnicească deosebită, vorbind despre comuniune, iubire, jertfă și despre viața pe care cei doi soți sunt chemați să o trăiască împreună.

Paharul comun este simbolul unei vieți împărtășite. Din clipa Cununiei, soțul și soția nu mai sunt două persoane care își urmează fiecare drumul său, ci alcătuiesc o familie, fiind uniți prin binecuvântarea lui Dumnezeu.

Vinul din care gustă amândoi arată că, de acum înainte, vor străbate împreună drumul vieții, cu toate bucuriile și încercările lui. Vor gusta împreună dulceața zilelor senine, dar vor purta împreună și amărăciunea suferințelor. Ceea ce îl bucură pe unul trebuie să devină bucuria amândurora, iar ceea ce îl întristează pe unul nu trebuie să-l lase nepăsător pe celălalt.

Căsătoria creștină nu înseamnă făgăduința unei vieți lipsite de necazuri, ci angajamentul de a nu le înfrunta singuri.

Vinul amintește și de Nunta din Cana Galileii, la care Mântuitorul Iisus Hristos, împreună cu Preasfânta Sa Maică, a fost prezent și a săvârșit prima Sa minune, prefăcând apa în vin.

Nu întâmplător, această minune s-a petrecut la o nuntă. Prezența Domnului arată cinstea pe care Dumnezeu o acordă unirii dintre bărbat și femeie. Iar prefacerea apei în vin ne amintește că, acolo unde Hristos este primit, iubirea omenească poate fi înălțată și transfigurată prin harul dumnezeiesc.

În unele tradiții, mirii gustă și dintr-o bucățică de pâine, prescură sau pișcot. Acest obicei, care nu este prezent pretutindeni în rânduiala Cununiei, exprimă aceeași idee a comuniunii.

Pâinea împărțită amintește că soții vor avea de acum înainte o singură masă, o singură casă și o grijă comună pentru cele necesare vieții. Nu numai bunurile materiale trebuie împărțite, ci și osteneala, responsabilitățile și grijile fiecărei zile.

Există însă și o semnificație mai adâncă a paharului comun.

În Biserica primelor veacuri, Cununia era strâns legată de Sfânta Euharistie. Unirea soților nu era înțeleasă doar ca întemeierea unei familii, ci ca începutul unei vieți trăite împreună în Hristos. Paharul comun păstrează amintirea acestei legături liturgice, fără a se confunda însă cu Sfânta Împărtășanie. Vinul oferit mirilor este vin binecuvântat, nu Sângele euharistic al Mântuitorului.

De altfel, întreaga Taină a Cununiei ne arată că iubirea adevărată nu se reduce la sentimente, la entuziasmul începutului sau la frumusețea unei zile de sărbătoare.

Iubirea creștină înseamnă răbdare, iertare, smerenie și disponibilitatea de a purta povara celuilalt. Înseamnă să rămâi aproape atunci când celălalt este bolnav, obosit, întristat sau împovărat de griji. Înseamnă să nu cauți numai propria fericire, ci să te îngrijești și de mântuirea celui pe care Dumnezeu ți l-a încredințat.

Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).

Acest cuvânt se potrivește în chip deosebit vieții de familie.

Când mirii beau din același pahar, ei mărturisesc, printr-un gest simplu, că doresc să primească împreună tot ceea ce Dumnezeu va îngădui în viața lor.

Astăzi, paharul este plin cu vinul bucuriei. Dar vor veni poate și zile în care viața le va oferi un pahar amar. Atunci se va vedea cât de adâncă este iubirea lor: dacă vor ști să rămână unul lângă altul, să se sprijine, să se ierte și să-și păstreze credința.

De aceea, paharul comun de la Cununie nu este doar un simbol al bucuriei nunții, ci și o chemare la jertfelnicie.

Mirii nu beau fiecare din paharul său, ci din același pahar, pentru că, de acum înainte, bucuria unuia trebuie să fie bucuria celuilalt, iar durerea unuia trebuie purtată cu dragoste de amândoi.

Și poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase învățături ale Tainei Cununiei: nu aceea că soții nu vor întâlni niciodată amărăciunea vieții, ci că sunt chemați să o îndulcească prin iubirea lor, avându-L pe Hristos în mijlocul familiei.