
Patmos – locul unde oamenii l-au trimis pe Sfântul Ioan în exil, iar Dumnezeu i-a deschis Cerul
Pe o insulă stâncoasă din Marea Egee, departe de cei pe care îi iubea, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan avea să primească una dintre cele mai cutremurătoare descoperiri dumnezeiești din istoria omenirii.
Peștera din Patmos, unde tradiția bisericească așază primirea descoperirilor dumnezeiești de către Sfântul Ioan, este până astăzi unul dintre cele mai însemnate locuri de pelerinaj ale lumii ortodoxe. În interiorul ei, pelerinii se închină în locul în care, potrivit tradiției, Apostolul a auzit glasul dumnezeiesc și a primit vedeniile Apocalipsei.
Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Ioan a fost exilat pe insula Patmos pentru că nu a încetat să-L mărturisească pe Hristos. Cei care l-au îndepărtat de lume credeau că îi vor opri propovăduirea. Dar Dumnezeu a făcut din locul exilului său un loc al descoperirii cerești.
Acolo, într-o peșteră, Sfântul Ioan a primit descoperirile consemnate în ultima carte a Noului Testament: Apocalipsa.
El însuși mărturisește: Eu, Ioan, fratele vostru și împreună cu voi părtaș la suferința și la împărăția și la răbdarea în Iisus, fost-am în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Iisus. (Apocalipsa 1, 9)
Într-o zi de Duminică, fiind în Duhul, a auzit în urma sa un glas puternic, asemenea unei trâmbițe. Întorcându-se, L-a văzut pe Hristos în slavă, în mijlocul a șapte sfeșnice de aur. Chipul Domnului strălucea asemenea soarelui în puterea lui, iar glasul Său era ca vuietul apelor multe.
În fața acestei vedenii, Sfântul Ioan a căzut la picioarele Mântuitorului ca mort.
Atunci Hristos Și-a pus mâna dreaptă peste el și i-a spus: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și Cel ce sunt viu. Am fost mort și, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului. (Apocalipsa 1, 17-18)
Ce minunată este lucrarea lui Dumnezeu! Sfântul Ioan era singur, dar nu era părăsit. Era departe de oameni, dar mai aproape ca niciodată de tainele Cerului. Locul care trebuia să fie o pedeapsă a devenit locul unei descoperiri dumnezeiești.
Și noi avem uneori Patmosul nostru: o suferință, o boală, o nedreptate, o singurătate pe care nu o înțelegem. Dar să nu uităm că Dumnezeu poate transforma chiar și locul încercării noastre într-un loc al întâlnirii cu El. Oamenii îl pot îndepărta pe om de lume, dar nimeni nu-l poate despărți de dragostea lui Hristos.
Sfinte Apostole și Evangheliste Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
