Pelerinajul de la Iași – mărturia unei credințe care nu se stinge
Articole duhovniceşti

Pelerinajul de la Iași – mărturia unei credințe care nu se stinge

5 min citire

Zeci de mii de oameni așteaptă ore întregi pentru câteva clipe de rugăciune în fața Moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Într-o lume tot mai grăbită, pelerinajul de la Iași ne arată că sufletul omului continuă să-L caute pe Dumnezeu.

Am primit și astăzi, 15 octombrie, fotografii de la câțiva creștini apropiați ai Chiliei noastre din Sfântul Munte Athos, aflați la pelerinajul Cuvioasei Parascheva de la Iași.

Deși ziua praznicului a trecut, credincioșii continuă să aștepte la rând pentru a se închina la Sfintele Moaște. Unii au străbătut sute de kilometri, alții au venit cu familiile, cu copiii sau cu bătrânii lor. Fiecare poartă în suflet o rugăciune, o durere, o mulțumire sau o nădejde.

Potrivit informațiilor comunicate de organizatori, până în seara zilei de 14 octombrie, peste 194.000 de pelerini trecuseră pe la raclele Cuvioasei Parascheva și Cuviosului Paisie de la Sihla. În aceeași seară, aproximativ 10.000 de credincioși așteptau încă la un rând de doi kilometri. Iar la Sfânta Liturghie din ziua praznicului au participat peste 28.000 de oameni.

Sunt cifre impresionante. Dar adevărata însemnătate a acestui pelerinaj nu poate fi cuprinsă în statistici.

Ce îi face pe oameni să aștepte atâtea ore?

Privind aceste fotografii, ne putem întreba: ce putere îi adună pe atâția oameni laolaltă? De ce acceptă frigul, oboseala, nopțile nedormite și așteptarea îndelungată pentru câteva clipe petrecute lângă racla unei Sfinte?

Răspunsul este simplu și profund: credința și dragostea.

Omul care vine la Cuvioasa Parascheva nu caută doar să împlinească un obicei. El vine să-și deschidă inima înaintea lui Dumnezeu, cerând mijlocirea unei Cuvioase pe care o simte aproape.

Unii se roagă pentru sănătatea copiilor. Alții pentru pacea familiei, pentru izbăvirea dintr-o suferință, pentru întoarcerea unui om drag pe calea cea bună. Sunt și oameni care nu cer nimic pentru ei, ci vin numai să mulțumească.

Numai Dumnezeu cunoaște câte lacrimi, câte suspine și câte rugăciuni tainice se înalță din acel rând de pelerini.

Pentru cineva care privește numai din afară, orele de așteptare pot părea o pierdere de timp. Dar pentru omul credincios, ele pot deveni timp de rugăciune, de răbdare și de cercetare a propriei conștiințe.

Un pelerinaj care ne vorbește despre răbdare

Trăim într-o vreme în care dorim să primim totul imediat. Ne este greu să așteptăm câteva minute, ne tulburăm când lucrurile nu se întâmplă după voia noastră și adeseori ne pierdem răbdarea în cele mai mici încercări.

Și totuși, la Iași vedem oameni care așteaptă zece, cincisprezece sau chiar mai multe ore pentru a se închina.

Ce lecție frumoasă!

Desigur, simpla așteptare nu îl sfințește pe om. Dar atunci când este însoțită de rugăciune, smerenie și dragoste, osteneala poate deveni o adevărată lucrare duhovnicească. Pelerinajul nu înseamnă doar drumul parcurs până la racla Cuvioasei, ci și drumul pe care îl face inima noastră către Dumnezeu. Iar dacă omul pleacă de acolo mai răbdător, mai iertător, mai milostiv și mai hotărât să-și îndrepte viața, atunci pelerinajul și-a adus rodul cel mai de preț.

De ce cinstim Sfintele Moaște?

Pentru creștinul ortodox, cinstirea Sfintelor Moaște nu este închinare la materie și nici o simplă tradiție moștenită de la înaintași.

Noi cinstim Sfintele Moaște pentru că trupurile Sfinților au fost Temple ale Duhului Sfânt, sfințite prin Harul lui Dumnezeu și prin viața lor de rugăciune, nevoință și iubire. Sfântul Apostol Pavel ne învață: „Nu știți că trupul vostru este Templu al Duhului Sfânt, Care este în voi?” (I Corinteni 6, 19).

Prin urmare, atunci când ne apropiem de Moaștele Cuvioasei Parascheva, nu ne oprim la cele văzute, ci ne îndreptăm cu credință către Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi. Nu Cuvioasa lucrează despărțită de Dumnezeu, ci Dumnezeu este Cel Care dăruiește Harul și ajutorul Său prin rugăciunile Sfinților.

Cuvioasa Parascheva, o mamă duhovnicească pentru atâtea generații

De aproape patru veacuri, Moaștele Cuvioasei Parascheva se află la Iași, unde au fost aduse în anul 1641, în timpul domniei lui Vasile Lupu. De atunci, generații întregi de credincioși au venit înaintea Cuvioasei cu durerile și nădejdile lor. S-au schimbat vremurile, oamenii, împrejurările istorice. Au trecut războaie, foamete, epidemii și perioade de grele încercări. Dar dragostea credincioșilor pentru Cuvioasa Parascheva a rămas vie.

Și astăzi, asemenea înaintașilor lor, oamenii vin să ceară ajutorul Cuvioasei. Această continuitate este una dintre cele mai frumoase mărturii ale credinței ortodoxe din poporul nostru.

Pelerinajul de la Iași nu este numai o mare adunare de oameni. Este și o mărturisire publică a credinței, o arătare a faptului că, dincolo de toate slăbiciunile și încercările vremurilor noastre, există încă multe suflete care Îl caută sincer pe Dumnezeu.

Să nu rămânem numai cu osteneala drumului

Este însă important să înțelegem că adevăratul pelerinaj nu se încheie în clipa în care am sărutat Sfintele Moaște. El trebuie să continue în viața noastră. Ce folos avem dacă am stat multe ore la rând, dar ne întoarcem acasă cu aceeași mânie, cu aceeași neiertare și cu aceeași nepăsare față de aproapele?

Cuvioasa Parascheva nu ne cheamă numai să venim la racla ei, ci mai ales să urmăm, după puterile noastre, viața ei de smerenie, curăție, rugăciune și milostenie. Să ne apropiem mai des de Sfânta Spovedanie și de Sfânta Împărtășanie, cu pregătirea cuvenită. Să fim mai atenți la suferința celor din jur. Să învățăm să iertăm și să ne rugăm mai mult.

Aceasta este adevărata roadă a întâlnirii cu Sfinții: apropierea noastră de Hristos.

O mărturie de credință și o bucurie pentru noi toți

Fotografiile primite în aceste zile de la creștinii apropiați Chiliei noastre ne-au adus multă bucurie.

De aici, din liniștea Sfântului Munte Athos, privim cu emoție mulțimile de credincioși care se îndreaptă spre Cuvioasa Parascheva. Vedem în această osteneală dragostea oamenilor pentru Dumnezeu și pentru Sfinții Săi. Și ne gândim cât de mare este puterea rugăciunii, care unește oameni aflați la depărtări atât de mari.

Câtă vreme vor exista oameni care își pleacă genunchii înaintea lui Dumnezeu, care se roagă cu lacrimi și care își pun nădejdea în ajutorul Sfinților, credința va continua să lumineze sufletele acestui neam. Să ne rugăm ca toți cei care au ajuns în aceste zile la Iași să se întoarcă la casele lor cu pace, cu bucurie și cu folos duhovnicesc.

Iar cei care nu au putut merge în pelerinaj să nu uite că Dumnezeu le aude rugăciunile și de acasă, și din Biserica oraşului / satului, și de pe patul suferinței. Apropierea de Dumnezeu nu se măsoară în kilometri, ci în credință, smerenie și dragoste.

Preacuvioasă Maică Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și grabnică ajutătoare a celor care te cheamă cu credință, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toți!