Poezie – Rugăciunea inimii

📜 O poezie-rugăciune primită de la un apropiat al Chiliei. Cuvinte simple, dar pline de dor după Dumnezeu… O împărtășim cu voi, spre folos sufletesc.

---

Totdeauna, Doamne, Te rog a mă ierta
Eterna mea greșeală, din suflet Tu o ia.

Iubește-mă ca pe Fiul Tău cel iubit,
Unime Preasfântă și duh nedespărțit,
Binecuvântată Treime de inimă dorită,
Eternă iubire întreit întregită.
Sfântă Fecioară, inima-mi luminează
Cred întru Tine, mă îndreptează!

Tu, Doamne, Tu ești dorirea mea,
Ești izvor de iubire și însăși Dragostea.

Iubirea îți doresc, o, nu mă lepăda
Unește-mi în nădejde mintea şi inima.
Biserică zidește în inima mea
Eternă zidire să stai Tu în ea.
Sfânta Fecioară, izvor de iubire
Cerească Maică, cale spre mântuire.

Tata ceresc, golește-mi inima
Ea plină-i de ură, nu ești Tu în ea!

Iisuse, vezi-mi păcatul cel greu,
Ușa cerească, Tu ești dorul meu!
Bunule Duh, umbrește-mi inima
E piatră credința aflată în ea!
Sfânta Fecioară, vezi-mi lacrima
Către tine, Maică, ridic ruga mea!

Tresaltă tu inimă, că iată Domnul vine!
Eternul somn al morții, alungă de la tine!

Inimă curată să fii pentru Iisus
Unește-te cu El, căci a venit de Sus!
Bucură-te trup din tină și pământ
Ești cercetat de Duhul cel Sfânt!
Sfânta Fecioară, Maică Preacurată
Credința-mi întărește, Iubire Neîncetată!

Templul iubirii ai zidit Doamne în mine,
E rodul rugăciunii înaltă către Tine.

Iisuse, caută spre sufletu-mi păcătos
Umple-mi inima mea cea trasă în jos,
Buna-ți iubire a Duhului Sfânt
Este dorirea cea mare aici pe pământ,
Sfântă Maică, izvor al tămăduirii
Cerească Fecioară, scară a iubirii!

Mihai Constantin