
Poți fugi de chemarea lui Dumnezeu, dar nu poți fugi de iubirea Lui. Cazul Proorocului Iona
Sfântul Prooroc Iona este unul dintre proorocii Vechiului Testament a cărui viață ne vorbește atât de puternic despre chemarea lui Dumnezeu, neascultarea omului, pocăință și nemărginita milostivire dumnezeiască.
Dumnezeu i-a poruncit lui Iona să meargă în cetatea Ninive și să vestească locuitorilor ei că răutatea lor s-a suit înaintea Lui. Dar Iona s-a temut și a încercat să fugă de chemarea lui Dumnezeu. S-a urcat într-o corabie care mergea în direcția opusă. Pe mare s-a ridicat însă o furtună atât de puternică, încât corăbierii se temeau că vasul se va sfărâma. Iona a înțeles că furtuna venise din pricina neascultării sale și le-a cerut să-l arunce în mare.
Și atunci s-a petrecut minunea. Dumnezeu a rânduit ca Iona să fie înghițit de un pește mare. Trei zile și trei nopți a rămas Proorocul în adânc. Acolo, în întuneric, fără nicio scăpare omenească, Iona s-a rugat. Cel care fugise de Dumnezeu a început să-L caute. Cel care coborâse în adânc și-a ridicat sufletul către Cer.
Iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și a poruncit peștelui să-l arunce pe Iona pe uscat. Atunci Iona nu a mai fugit. A mers la Ninive și a vestit cuvântul primit de la Dumnezeu. Și s-a întâmplat ceva extraordinar: o cetate întreagă s-a pocăit.
De la cei mai mari până la cei mai mici, ninivitenii au crezut cuvântului lui Dumnezeu, au postit și s-au întors de la căile lor cele rele. Însuși împăratul s-a smerit, și-a lepădat veșmintele sale, s-a îmbrăcat în sac și a chemat poporul la pocăință. Văzând întoarcerea lor, Dumnezeu S-a milostivit de cetate. Cartea Proorocului Iona ne descoperă astfel un adevăr care străbate întreaga Sfântă Scriptură: Dumnezeu nu dorește pierderea păcătosului, ci întoarcerea lui.
Ninive părea vrednică de pedeapsă, dar pocăința a schimbat totul. Iar Iona însuși a trebuit să învețe că mila lui Dumnezeu este mai mare decât judecata omenească. Dumnezeu Se îngrijește și de cel care a fugit de El, și de corăbierii înspăimântați, și de mulțimea oamenilor din Ninive.
Dar viața Proorocului Iona ascunde și o taină și mai mare. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos a arătat că cele trei zile petrecute de Iona în pântecele peștelui preînchipuiau moartea, pogorârea în mormânt și Învierea Sa: „Precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți.” (Matei 12, 40)
De aceea, istoria Sfântului Prooroc Iona nu este numai povestea unui om care a fugit și s-a întors. Este și povestea noastră. Și noi fugim uneori de ceea ce ne cere Dumnezeu. Și noi alegem propriul drum. Și noi ajungem uneori în „furtuni” și în adâncuri din care ni se pare că nu mai există ieșire. Dar Dumnezeu poate auzi rugăciunea omului chiar și din cel mai adânc loc.
Nu există adânc în care Dumnezeu să nu ne poată găsi.
Nu există cădere din care pocăința să nu poată începe.
Nu există depărtare din care să nu ne putem întoarce.
Sfântul Prooroc Iona ne învață să nu deznădăjduim nici de propria noastră mântuire și nici de întoarcerea celuilalt. O cetate întreagă s-a schimbat atunci când oamenii au luat în serios chemarea lui Dumnezeu. Oriunde ai ajuns, întoarce-te. Dumnezeu încă te cheamă.
Sfinte Proorocule Iona, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!