„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi” sau „miluiește-ne pe noi”? Cum este corect?
Articole duhovniceşti

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi” sau „miluiește-ne pe noi”? Cum este corect?

3 min citire

Poate că ați auzit ambele variante în Bisericile noastre: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!” și „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”

Care dintre ele este însă formula tradițională?

În limba greacă, rugăciunea este: Ὑπεραγία Θεοτόκε, σῶσον ἡμᾶς! adică, literalmente „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”

Așadar, forma veche și tradițională este „mântuiește-ne pe noi”, nu „miluiește-ne pe noi”. Dar apare imediat o întrebare: Cum putem spune Maicii Domnului „mântuiește-ne”, dacă Mântuitorul nostru este Hristos?

Răspunsul stă în înțelesul cuvântului „a mântui”. În limba greacă, verbul σῴζω (sōzō) are un înțeles mai larg decât cel pe care îl dăm noi astăzi, de multe ori, cuvântului „mântuire”. El poate însemna și a salva, a izbăvi, a scăpa din primejdie, a păzi, a vindeca. Același sens larg apare și în Sfânta Scriptură.

Prin urmare, atunci când spunem: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!” nu mărturisim că Maica Domnului ar lua locul lui Hristos și nici că ea ne-ar răscumpăra din păcat prin propria ei putere. Unicul Mântuitor și Răscumpărător al lumii este Domnul nostru Iisus Hristos. Maicii Domnului îi cerem să ne „mântuiască” în sensul de a ne veni în ajutor, a ne izbăvi din primejdii și necazuri și, mai ales, a mijloci pentru noi înaintea Fiului ei.

Este asemănător cu situația în care un om aflat în primejdie strigă către altul: „Salvează-mă!”. Cel care îl scoate din apă îl „salvează”, dar aceasta nu înseamnă că devine Mântuitorul sufletului său.

De altfel, și Sfânta Scriptură folosește verbul „a mântui” cu referire la lucrarea unor oameni. Sfântul Apostol Pavel îi spune lui Timotei: „Făcând aceasta, și pe tine te vei mântui, și pe cei care te ascultă.” (I Timotei 4, 16) Evident, Timotei nu devine prin aceasta un al doilea Mântuitor, alături de Hristos. El devine un împreună-lucrător al Harului lui Dumnezeu spre mântuirea celorlalți.

Cu atât mai mult Biserica îndrăznește să ceară ajutorul celei care este Maica lui Dumnezeu: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”

Dar atunci de unde vine forma „miluiește-ne pe noi”?

În practica românească s-a răspândit și această variantă, însă ea nu redă literal originalul grecesc. În grecește nu avem aici verbul ἐλεέω — „a milui”, pe care îl întâlnim în binecunoscutul „Κύριε, ἐλέησον” — „Doamne, miluiește!”, ci verbul σῴζω — „a mântui/a salva/a izbăvi”.

De aceea, dacă vrem să păstrăm formula liturgică tradițională și sensul originalului grecesc, spunem: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”

Și o spunem fără nicio teamă că am micșora prin aceasta slava lui Hristos. Dimpotrivă, toată puterea mijlocirii Maicii Domnului vine de la Dumnezeu și ne conduce tot către Fiul ei.

Așadar, formula poate fi rostită cu toată încrederea:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!