Putem săruta Sfintele Moaște și Icoanele după ce ne-am împărtășit?
Articole duhovniceşti

Putem săruta Sfintele Moaște și Icoanele după ce ne-am împărtășit?

6 min citire

În viața Bisericii întâlnim uneori întrebări care pornesc dintr-o grijă sinceră față de cele sfinte. Una dintre acestea este dacă, după primirea Sfintei Împărtășanii, mai putem săruta Sfintele Moaște, Icoanele sau mâna preotului.

Unii credincioși se tem că, sărutând Sfintele Moaște imediat după împărtășire, ar putea lăsa pe ele ceva din Sfânta Împărtășanie. Alții consideră că, odată ce L-am primit pe Hristos în Sfânta Euharistie, nu ar mai trebui să sărutăm nimic, nici măcar cele sfinte.

Cum trebuie să înțelegem aceste lucruri?

Sfânta Împărtășanie, cea mai mare Taină a unirii cu Hristos

Prin Sfânta Împărtășanie, credinciosul primește Însuși Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Nu este vorba despre un simplu simbol, ci despre o împărtășire reală cu Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.

Mântuitorul ne spune: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54).

De aceea, Biserica ne învață să ne apropiem de Sfântul Potir cu credință, cu frică de Dumnezeu și cu dragoste. Aceeași evlavie trebuie să o păstrăm și după primirea Sfintelor Taine.

Împărtășirea nu este un moment care se încheie odată cu îndepărtarea de Sfântul Potir. Ea trebuie să devină începutul unei vieți mai atente, mai curate și mai apropiate de Dumnezeu.

De ce trebuie să avem grijă după împărtășire?

În practica liturgică ortodoxă există o grijă deosebită ca nimic din Sfântul Trup și Sânge al Domnului să nu fie risipit.

Tocmai de aceea, după primirea Sfintei Împărtășanii, buzele credinciosului sunt șterse cu grijă cu acoperământul liturgic folosit în acest scop. De asemenea, potrivit rânduielii locului, credincioșii primesc anaforă și vin amestecat cu apă sau apă, pentru a se asigura că nu rămân în gură părticele din Sfintele Taine.

Această grijă nu izvorăște dintr-o teamă superstițioasă, ci din conștiința că ne-am împărtășit cu Însuși Hristos.

Prin urmare, este firesc să evităm sărutarea Icoanelor, a Sfintelor Moaște sau a altor obiecte imediat după primirea Sfintei Împărtășanii, înainte de a ne fi îngrijit ca pe buze să nu rămână nimic din Sfintele Taine.

Dar aceasta nu înseamnă că sărutarea celor sfinte ar deveni, în sine, un păcat după împărtășire.

Putem săruta Sfintele Moaște după ce ne-am împărtășit?

Da, cinstirea Sfintelor Moaște nu este incompatibilă cu primirea Sfintei Împărtășanii. Ceea ce trebuie să avem în vedere este grija concretă față de Sfintele Taine și respectarea rânduielii bisericești.

După ce buzele au fost șterse cu grijă și am primit cele rânduite după împărtășire, nu există un motiv dogmatic pentru care cinstirea Sfintelor Moaște ar trebui considerată nepotrivită.

Totuși, în unele Biserici sau mănăstiri există obiceiul ca, în ziua împărtășirii, credincioșii să evite sărutarea Icoanelor ori a Sfintelor Moaște. O asemenea practică poate fi păstrată din evlavie și dintr-o grijă sporită față de Sfânta Împărtășanie.

Este important însă să nu transformăm o astfel de rânduială locală într-o interdicție universală și să nu îi judecăm pe cei care urmează o altă practică binecuvântată de Biserică.

Dacă L-am primit pe Hristos, de ce să mai sărutăm Sfintele Moaște?

Uneori se pune și această întrebare: dacă prin Sfânta Împărtășanie ne-am unit cu Hristos, ce rost mai are să ne închinăm Sfintelor Moaște?

Întrebarea pornește de la o înțelegere greșită a raportului dintre Sfânta Euharistie și cinstirea Sfinților.

Noi nu sărutăm Sfintele Moaște pentru că am avea nevoie de ceva care să înlocuiască sau să completeze Sfânta Împărtășanie. Le cinstim pentru că Dumnezeu Însuși S-a preaslăvit în Sfinții Săi, iar trupurile acestora au fost sfințite prin lucrarea Harului dumnezeiesc.

Sfântul Apostol Pavel ne amintește că trupurile noastre sunt Temple ale Duhului Sfânt (I Corinteni 6, 19). Cu atât mai mult cinstim trupurile acelora care și-au închinat întreaga viață lui Dumnezeu.

Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu poate lucra minuni chiar și prin osemintele Sfinților. În Cartea a IV-a a Regilor (13, 21) citim că un om mort a înviat atunci când trupul său s-a atins de osemintele Prorocului Elisei.

Așadar, cinstirea Sfintelor Moaște nu ne îndepărtează de Hristos, ci ne îndreaptă către El, Cel Care este izvorul sfințeniei. Pe Hristos Îl primim în Sfânta Împărtășanie, iar în Sfinții Săi cinstim lucrarea aceluiași Hristos. Nu există o opoziție între acestea.

Dar sărutarea lui Iuda?

Uneori, sărutarea Icoanelor sau a Sfintelor Moaște este comparată cu sărutarea prin care Iuda L-a trădat pe Mântuitorul. O asemenea comparație nu ține seama de semnificația duhovnicească a gestului.

Sărutarea lui Iuda a fost una a fățărniciei și a trădării. El a folosit un semn al iubirii pentru a săvârși o faptă potrivnică iubirii. În schimb, credinciosul care sărută cu evlavie o Icoană sau Sfintele Moaște își exprimă dragostea și cinstirea față de Dumnezeu și față de prietenii Săi. Nu sărutarea în sine este bună sau rea, ci intenția cu care este săvârșită.

Putem săruta o Icoană fără evlavie, după cum putem trece pe lângă ea fără să o sărutăm, dar cu multă smerenie și dragoste în inimă. Dumnezeu privește înainte de toate la starea sufletului nostru.

Să păstrăm evlavia, fără să cădem în exagerări

În viața duhovnicească trebuie să păstrăm dreapta socoteală.

Pe de o parte, nu este potrivit să tratăm cu nepăsare Sfânta Împărtășanie, uitând că am primit Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului.

Pe de altă parte, nu trebuie să ajungem la temeri exagerate, ca și cum după împărtășire orice atingere sau sărutare ar reprezenta o primejdie duhovnicească.

Biserica ne cheamă la evlavie, nu la superstiție; la atenție, nu la neliniște; la dragoste față de Dumnezeu, nu la judecarea aproapelui. De aceea, este bine să urmăm rânduiala Bisericii sau a mănăstirii în care ne împărtășim și îndrumarea preotului duhovnic.

Mai important decât ceea ce sărutăm este ceea ce păstrăm în inimă

După Sfânta Împărtășanie, grija noastră nu trebuie să se limiteze la ceea ce facem cu buzele. Trebuie să ne întrebăm și ce facem cu inima noastră. Ne-am împărtășit cu Hristos, dar păstrăm oare pacea Lui? Ne ferim de judecarea aproapelui? Încercăm să iertăm? Suntem mai atenți la cuvintele și la faptele noastre?

Ar fi trist să ne îngrijim cu multă atenție să nu rămână vreo părticică din Sfânta Împărtășanie pe buzele noastre, dar să nu ne îngrijim deloc de cuvintele de osândire, de mânie sau de răutate care ies din aceleași buze. Grija față de Sfintele Taine este absolut necesară, însă ea trebuie însoțită de grija pentru curăția sufletului. Să avem, așadar, grijă să nu risipim nimic din Sfintele Taine, dar să avem și mai multă grijă să nu risipim, prin păcatele noastre, roadele duhovnicești ale împărtășirii.

Căci adevărata cinstire a lui Hristos nu se arată numai prin gesturile noastre exterioare, ci mai ales prin felul în care trăim după ce L-am primit în inimile noastre.