S-a dus la un Sfânt să-i ceară rugăciunile, dar acesta i-a spus că se roagă să o uite!
Articole duhovniceşti

S-a dus la un Sfânt să-i ceară rugăciunile, dar acesta i-a spus că se roagă să o uite!

2 min citire

Șezând odată Avva Arsenie la Canop, a venit de la Roma o fecioară de neam bun, foarte bogată și temătoare de Dumnezeu, ca să-l vadă.

Fiind primită de Arhiepiscopul Teofil, l-a rugat să-l înduplece pe bătrân să o primească. Arhiepiscopul a mers la Avva Arsenie și i-a spus că o fecioară de neam bun venise de la Roma și dorea să-l vadă.

Însă bătrânul n-a primit să se întâlnească cu dânsa.

Aflând aceasta, femeia a poruncit să i se pregătească dobitoacele pentru drum, zicând că, având credință în Dumnezeu, îl va vedea pe bătrân. Căci nu venise să vadă un simplu om, fiindcă și în cetatea ei erau mulți oameni, ci venise să vadă un proroc.

Ajungând la chilia bătrânului, prin iconomia lui Dumnezeu, l-a găsit afară, îndeletnicindu-se cu o lucrare. Văzându-l, a căzut la picioarele lui.

Avva Arsenie a ridicat-o cu mânie și i-a spus că, dacă venise să-i vadă fața, putea acum să o privească. Dar ea, de rușine, nu îndrăznea să se uite la chipul lui.

Atunci bătrânul a mustrat-o pentru că făcuse o călătorie atât de lungă pe mare numai ca să-l vadă. I-a spus că, întorcându-se la Roma și povestind celorlalte femei că l-a văzut pe Arsenie, ar putea face ca multe dintre ele să vină după dânsa, tulburându-i liniștea pustnicească.

Femeia i-a răspuns că, dacă va voi Domnul, nu va lăsa pe niciuna să vină acolo.

Apoi l-a rugat:

– Roagă-te pentru mine și pomenește-mă întotdeauna!

Iar bătrânul i-a răspuns:

– Mă rog lui Dumnezeu să se șteargă pomenirea ta din inima mea.

Auzind acestea, femeia a plecat tulburată. Când a ajuns în cetate, de multă mâhnire a căzut bolnavă, cuprinsă de friguri.

Arhiepiscopul Teofil a fost înștiințat despre boala ei și a venit să o cerceteze, întrebând-o ce i se întâmplase. Ea i-a povestit, cu durere, că îi ceruse bătrânului să o pomenească, iar acesta îi răspunsese că se roagă lui Dumnezeu să-i șteargă pomenirea din inimă. Spunea că este atât de mâhnită, încât simte că moare de întristare.

Atunci Arhiepiscopul i-a explicat că vrăjmașul îi luptă pe Sfinți prin ispite și că, din această pricină, bătrânul rostise acele cuvinte. Însă a încredințat-o că Avva Arsenie se roagă neîncetat pentru sufletul ei.

Auzind această lămurire, femeia s-a mângâiat sufletește și s-a întors cu bucurie la ale sale.

Sursa: Patericul egiptean – Pentru Avva Arsenie, pilda 28.