Să nu-L pierdem pe Hristos! Exemplu Sfinților Mucenici Prov, Tarah și Andronic
Articole duhovniceşti

Să nu-L pierdem pe Hristos! Exemplu Sfinților Mucenici Prov, Tarah și Andronic

2 min citire

Astăzi, Biserica îi cinstește pe Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic, trei creștini care, în vremea cumplitei prigoane a împăratului Dioclețian, au arătat lumii că dragostea pentru Hristos este mai puternică decât suferința și decât moartea.

Erau oameni de vârste și stări diferite. Tarah era un ostaș roman înaintat în vârstă, Prov era originar din Pamfilia, iar Andronic era un tânăr din Efes, fiul unui om de seamă. Însă ceea ce îi unea era mai presus de orice legătură omenească: credința neclintită în Domnul nostru Iisus Hristos.

Arestați pentru că erau creștini, au fost aduși înaintea judecătorilor și îndemnați să se lepede de Hristos. Li s-au făgăduit cruțarea vieții și scăparea de chinuri, dacă vor aduce jertfe zeilor păgâni.

Dar nici amenințările, nici făgăduințele, nici cumplitele torturi nu i-au putut despărți de Dumnezeu.

Sfântul Prov, în mijlocul suferințelor, a mărturisit cu îndrăzneală: „Trupul meu este în mijlocul vostru, dar chinurile nu mă clatină în credința mea.”

Iar Sfântul Andronic, deși era tânăr, nu s-a temut de suferință, ci a arătat aceeași bărbăție duhovnicească precum ceilalți mucenici.

După îndelungate chinuri, cei trei au primit cununa muceniciei în anul 304, rămânând credincioși lui Hristos până la ultima suflare.

Ce ne învață acești Sfinți astăzi?

Noi nu suntem chemați, în fiecare zi, să ne vărsăm sângele pentru Hristos. Dar suntem chemați să nu ne lepădăm de El prin felul în care trăim.

De câte ori ne rușinăm să ne facem semnul Sfintei Cruci? De câte ori ascundem că suntem creștini, de teama judecății oamenilor? De câte ori renunțăm la adevăr, la rugăciune sau la poruncile lui Dumnezeu pentru puțină liniște ori pentru a fi pe placul lumii?

Sfinții Mucenici ne amintesc că adevărata credință nu se arată numai prin cuvinte, ci mai ales prin statornicie, prin răbdare și prin dragostea față de Dumnezeu, chiar și atunci când această dragoste cere jertfă.

Ei au pierdut tot ceea ce lumea socotește de preț, dar L-au câștigat pe Hristos. Au primit răni în trupurile lor, dar sufletele le-au rămas nebiruite.

Să-i rugăm pe acești trei mari mărturisitori să ne dăruiască și nouă curajul de a ne păstra credința, răbdare în încercări și puterea de a nu-L părăsi niciodată pe Dumnezeu.

Sfinților Mucenici Prov, Tarah și Andronic, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!