Sfânta Mare Muceniță Hristina – fecioara care a sfărâmat idolii și L-a ales pe Hristos
În inima Veneției, în istorica Biserică „Sfântul Francisc al Vienei”, un relicvariu de sticlă stârnește uimirea credincioșilor. Acolo este păstrat trupul unei tinere Mucenițe, Sfânta Mare Muceniță Hristina (secolul al III-lea). Trupul ei pare aproape nestricat de trecerea timpului: chipul, mâinile și întreaga ei înfățișare păstrează o uimitoare naturalețe.
S-a născut în cetatea Tir, fiind fiica dregătorului Urban. Tatăl ei, uimit de frumusețea și de înțelepciunea fiicei sale, a zidit pentru ea un turn înalt, dorind să o ferească de ochii oamenilor. În turn a așezat numeroși idoli de aur și de argint, poruncindu-i să le aducă jertfe în fiecare zi.
Dar Dumnezeu, Care vede inimile, i S-a descoperit în chip tainic. Privind frumusețea creației, Hristina a înțeles că nu idolii fără viață au făcut lumea, ci Un singur Dumnezeu, viu și atotputernic. Lumina adevărului i-a umplut sufletul.
Într-o zi, a luat un ciocan și a sfărâmat toți idolii din turn. Apoi a împărțit bucățile de aur și de argint săracilor. Când tatăl ei a aflat, s-a aprins de mânie. A uitat că era propriul lui copil și a poruncit să fie bătută și chinuită fără milă.
Aruncată în temniță, înfometată și plină de răni, Hristina nu a fost părăsită de Dumnezeu. Un Înger al Domnului a venit și i-a adus hrană cerească, vindecându-i rănile și întărindu-i sufletul.
Mai târziu, a fost legată de o piatră grea și aruncată în mare. Dar acolo s-a petrecut una dintre cele mai minunate întâmplări din viața ei: Însuși Mântuitorul Iisus Hristos i S-a arătat și a botezat-o, iar Îngerii au scos-o nevătămată la țărm.
După moartea tatălui ei, prigoana nu s-a oprit. Dregătorii Dion și apoi Iulian au supus-o unor chinuri și mai cumplite. A fost aruncată în cuptorul aprins, însă focul nu a vătămat-o. A fost aruncată între șerpi veninoși, dar aceștia nu i-au făcut niciun rău. Idolul lui Apollo s-a sfărâmat prin rugăciunea ei, iar mulți păgâni, văzând minunile săvârșite de Dumnezeu prin Sfânta, au crezut în Hristos.
I-au fost tăiați sânii, iar din răni a curs lapte în loc de sânge. I-au tăiat și limba, însă nici atunci nu a încetat să mărturisească puterea lui Dumnezeu. Tradiția spune că, după ce i-a fost tăiată limba, a aruncat-o în fața lui Iulian, iar acesta a orbit pe loc.
În cele din urmă, ostașii au străpuns-o cu sulițele, iar Sfânta Hristina și-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa cea neveștejită a muceniciei.
Viața Sfintei Hristina ne arată că nimeni nu este prea tânăr pentru a-L mărturisi pe Hristos și că puterea lui Dumnezeu se arată deplin în cei care Îi rămân credincioși până la sfârșit.
Astăzi, când suntem ispitiți să facem compromisuri cu duhul lumii, Sfânta Mare Muceniță Hristina ne cheamă la aceeași hotărâre pe care a avut-o ea: să sfărâmăm idolii din inimile noastre – iubirea de bani, de slavă, de plăceri și de sine – pentru ca în locul lor să domnească Hristos, Singurul Dumnezeu adevărat.
Sfântă Mare Muceniță Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
