Sfântul Antim Ivireanul – de la robia turcească la Sfântul Mormânt și până la cununa muceniciei
Articole duhovniceşti

Sfântul Antim Ivireanul – de la robia turcească la Sfântul Mormânt și până la cununa muceniciei

5 min citire

Povestea tulburătoare a unui copil din Georgia care a fost vândut ca rob, a devenit monah la Sfântul Mormânt din Ierusalim și a ajuns unul dintre cei mai mari ierarhi ai Țării Românești.

Puțini știu că Sfântul Antim Ivireanul, marele mitropolit al Țării Românești, cel care avea să lumineze neamul românesc prin predicile, cărțile și jertfa sa, și-a început viața monahală la Sfântul Mormânt din Ierusalim.

Drumul său către sfințenie nu a început însă într-o mănăstire liniștită, ci în suferința robiei. Un copil răpit din țara sa avea să devină, printr-o rânduială minunată a Proniei dumnezeiești, monah al Sfântului Mormânt, mitropolit al Țării Românești și, în cele din urmă, Mucenic al lui Hristos.

Din Iviria, prin robie, către Ierusalim

Sfântul Antim s-a născut în Iviria, Georgia de astăzi, primind la botez numele Andrei. În tinerețe a fost luat rob de turci și dus departe de țara sa. Nu cunoaștem toate împrejurările suferințelor prin care a trecut, însă știm că Dumnezeu avea să schimbe cu totul cursul vieții sale. Tânărul Andrei a fost răscumpărat din robie prin grija Patriarhului Dositei Notara al Ierusalimului. Astfel, cel care fusese lipsit de libertatea pământească avea să descopere libertatea cea adevărată, dobândită prin slujirea lui Hristos.

La Sfântul Mormânt primește numele Antim

Ajuns la Ierusalim, tânărul Andrei a intrat în viața monahală. Potrivit tradiției biografice păstrate despre Sfânt, Patriarhul Dositei l-a tuns în monahism la Sfântul Mormânt, dându-i numele Antim. Ce început binecuvântat pentru un om care avea să-și încheie viața prin mucenicie! La locul unde Hristos a fost pus în mormânt și de unde a înviat a primit Sfântul Antim chipul îngeresc.

Sfântul Mormânt avea să devină astfel locul nașterii sale duhovnicești. Apartenența sa la Frăția Sfântului Mormânt nu este doar o informație transmisă de tradiția bisericească. Ea este confirmată și de o mărturie istorică deosebit de importantă. Într-o scrisoare din decembrie 1709, Patriarhul Hrisant Notara al Ierusalimului îl numește pe Antim aghiotafit, adică monah aparținând Frăției Sfântului Mormânt, amintind că fusese răscumpărat din robie cu banii Sfântului Mormânt. Această mărturie ne arată legătura profundă pe care marele ierarh a păstrat-o cu Ierusalimul și cu locurile sfinte. 
 
Un georgian care a devenit Părintele duhovnicesc al românilor
 
După perioada petrecută în preajma Patriarhiei Ierusalimului, Sfântul Antim a ajuns în Moldova, la Mănăstirea Cetățuia de lângă Iași, iar apoi în Țara Românească. În jurul anului 1690, a fost primit la curtea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, care i-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București. Aici începe una dintre cele mai rodnice lucrări misionare din istoria Bisericii noastre.

Sfântul Antim nu s-a mulțumit să tipărească simple cărți. El a înțeles că, pentru a pătrunde în inimile oamenilor, cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie rostit și înțeles în limba lor. A tipărit cărți de slujbă și de învățătură în mai multe limbi, contribuind hotărâtor la introducerea limbii române în cultul Bisericii. A fost egumen al Mănăstirii Snagov, episcop al Râmnicului, iar în anul 1708 a fost înscăunat mitropolit al Țării Românești.

Cel care se născuse în Georgia și fusese răscumpărat din robie ajunsese acum păstorul unui popor care nu era al său după sânge, dar pe care avea să-l iubească până la jertfă.

Un Sfânt care nu i-a uitat pe cei săraci

Sfântul Antim nu a fost doar un mare cărturar și un ierarh învățat. În predicile sale, cunoscute sub numele de Didahii, a vorbit despre pocăință, milostenie, smerenie, nedreptate și responsabilitatea creștinului față de aproapele său. Nu s-a temut să mustre păcatele vremii, nici măcar atunci când acestea se aflau în rândul celor puternici.

A ctitorit la București Mănăstirea Tuturor Sfinților, cunoscută astăzi drept Mănăstirea Antim. Prin testamentul său, a rânduit ca veniturile mănăstirii să fie folosite și pentru ajutorarea celor săraci, pentru sprijinirea tinerilor lipsiți de mijloace și pentru alte fapte de milostenie. Omul care cunoscuse cândva robia nu putea rămâne nepăsător la suferința altora.

De la Sfântul Mormânt la cununa muceniciei
  
În anul 1716, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, Sfântul Antim a fost înlăturat din scaunul mitropolitan, arestat și condamnat la exil. Destinația sa era Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Nu a mai ajuns însă acolo. Pe drum, a fost ucis de soldații care îl escortau, iar trupul său a fost aruncat în apă. Așa s-a încheiat viața pământească a celui care, după ce fusese răscumpărat din robie, își închinase întreaga viață slujirii lui Hristos și Bisericii Sale.

Ce tainică rânduială! La începutul vieții sale monahale, Sfântul Antim primise chipul îngeresc la Mormântul Domnului, locul Învierii. La sfârșitul vieții, avea să primească el însuși cununa muceniciei. Cel care cunoscuse robia oamenilor a dobândit libertatea cea veșnică în Hristos. Cel care nu avusese o patrie pământească statornică a devenit Sfânt al Bisericii întregi. Iar cel care nu a avut parte de un mormânt cunoscut pe pământ este cinstit astăzi în Biserici și mănăstiri, prin Icoane, slujbe și rugăciuni.

Sfântul Antim Ivireanul, un Sfânt al Ierusalimului și al neamului românesc
 
Viața Sfântului Antim ne arată că Dumnezeu poate transforma chiar și cele mai dureroase încercări în începutul unei lucrări binecuvântate. Robia nu i-a distrus sufletul. Înstrăinarea nu l-a împiedicat să iubească. Suferința nu i-a stins credința. Dimpotrivă, din toate acestea a crescut un om care avea să lumineze generații întregi. Pentru noi, românii, Sfântul Antim Ivireanul rămâne unul dintre marii Părinți duhovnicești ai Bisericii noastre. Pentru Ierusalim, el rămâne monahul Sfântului Mormânt. Iar pentru întreaga Ortodoxie, este un mărturisitor al credinței, care a unit prin viața sa Georgia, Țara Sfântă și pământul românesc.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.

Sfinte Ierarhe Martire Antim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!