Sfântul Apostol Toma, mormântul gol și Brâul Maicii Domnului

Potrivit Tradiției Bisericii, la Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Apostoli au fost aduși în chip minunat la Ierusalim, pentru a fi de față la mutarea ei din această viață. Unul singur lipsea: Sfântul Apostol Toma, care se afla departe, în India.

Prin rânduiala lui Dumnezeu, Toma a ajuns mai târziu. Tradiția bisericească păstrează și un episod deosebit legat de venirea sa: în vreme ce Maica Domnului era înălțată la Cer, i-a dăruit Sfântului Apostol Toma Cinstitul ei Brâu, ca mărturie a minunatei sale mutări.

Ajungând apoi la ceilalți Apostoli, Toma, întristat că nu fusese de față la Adormirea și îngroparea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a dorit să se închine cinstitului ei trup. Pentru el a fost deschis mormântul.

Atunci s-a descoperit minunea: trupul Maicii Domnului nu mai era în mormânt. Apostolii au găsit cele de îngropare și au înțeles taina minunatei sale mutări la Cer.

Astfel, întârzierea Sfântului Apostol Toma nu a fost întâmplătoare. Ceea ce părea o lipsire s-a făcut, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, prilej pentru descoperirea și mărturisirea unei mari taine.

Despre aceasta cântă și Acatistul Adormirii Maicii Domnului:

„ Puterea Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de față, și a fost dus la mormântul cel primitor de viață. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălțată la Cer, și crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!”

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!