Sfântul Atanasie cel Mare și Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic
În fiecare an, în Duminica a 7-a după Paști, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, adunați la Niceea în anul 325. Această pomenire nu este întâmplătoare. Ea este așezată între praznicul Învierii și cel al Pogorârii Sfântului Duh pentru a ne arăta că dreapta credință propovăduită de Apostoli a fost păstrată vie și apărată de Biserică prin lucrarea Duhului Sfânt.
Între marii mărturisitori ai acelui timp strălucește în chip aparte Sfântul Atanasie cel Mare (unul dintre ocrotitorii noii Chilii aflată în construcţie în Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos), unul dintre cei mai puternici apărători ai Dumnezeirii lui Hristos.
La vremea Sinodului de la Niceea, Sfântul Atanasie era încă diacon și îl însoțea pe episcopul Alexandriei, Sfântul Alexandru. Deși tânăr, el s-a remarcat prin limpezimea gândirii și prin puterea mărturisirii sale. În fața ereziei lui Arie — care susținea că Fiul lui Dumnezeu nu este de aceeași ființă cu Tatăl — Sfântul Atanasie a apărat cu fermitate adevărul că Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.
Această mărturisire avea să fie exprimată în Crezul formulat la Niceea, unde Sfinții Părinți au arătat că Fiul este „de o ființă cu Tatăl” („ὁμοούσιος τῷ Πατρί”). Nu era vorba despre o simplă formulare teologică, ci despre însăși mântuirea omului. Dacă Hristos nu ar fi fost Dumnezeu adevărat, atunci omul nu ar fi putut fi unit cu Dumnezeu și nici mântuit.
După Sinod, lupta nu s-a încheiat. Dimpotrivă, pentru Sfântul Atanasie au început ani grei de prigoană. A fost exilat de mai multe ori, calomniat, urmărit și părăsit de mulți. Ajuns patriarh al Alexandriei, a rămas însă neclintit în apărarea credinței ortodoxe, chiar și atunci când aproape întreaga lume părea atrasă de erezia ariană.
Despre el s-a spus: „Atanasie contra mundum” — „Atanasie împotriva lumii”. Nu pentru că ar fi căutat împotrivire, ci pentru că a ales adevărul mai presus de liniștea personală, de compromis sau de frica oamenilor.
Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic ne amintește că adevărul credinței nu s-a păstrat ușor. El a fost apărat cu lacrimi, cu exil, cu suferință și cu multă rugăciune. Iar Sfântul Atanasie cel Mare rămâne unul dintre cei mai luminoși mărturisitori ai acestei lupte.
Astăzi, când mulți încearcă să schimbe adevărul după duhul vremurilor, viața Sfântului Atanasie ne învață că dreapta credință nu se negociază. Ea se trăiește cu smerenie, se păstrează cu răbdare și se mărturisește cu curaj.
Prin rugăciunile Sfântului Atanasie cel Mare și ale tuturor Sfinților Părinți de la Niceea, să ne întărească Dumnezeu în păstrarea credinței celei adevărate.
—-
Puteţi citi aici despre viaţa Sfântului Atanasie cel Mare.
Puteţi citi aici texte şi articole despre Sfântul Atanasie cel Mare.
Puteţi asculta aici viaţa Sfântului Atanasie cel Mare.
Lucrarea de zidire a Chiliei Sfinţilor Atanasie şi Chiril din Sfântul Munte Athos este posibilă prin jertfa şi dragostea ctitorilor şi binefăcătorilor.
Orice dar, fie mic sau mare, este o cărămidă aşezată la temelia acestui locaș de rugăciune. Prin ajutorul dumneavoastră, Chilia va putea fi ridicată şi va deveni un loc unde zilnic se vor înălţa rugăciuni pentru lume şi, în chip special, pentru binele poporului român. Detalii aici.