
Sfântul Mare Mucenic Gheorghie l-a luat pe cal și l-a dus departe, spre începutul unei alte vieți
Cuviosul Gheorghie Karslidis, pe numele de botez Atanasie, s-a născut la 18 ianuarie 1901, din părinții Sava și Sofia. La numai trei ani a rămas orfan de amândoi părinții, răpuși de holeră în aceeași zi. Fratele său mai mare se purta aspru cu el și, încă de la cinci ani, îl trimitea să pască oile, în frig și în arșiță. După moartea bunicii, copilul a rămas și mai lipsit de ocrotire.
Nedreptățile îndurate în casa fratelui său l-au făcut, în cele din urmă, să plece pe ascuns, în toiul iernii. A rătăcit zile și nopți prin Caucaz, până când, istovit și fără hrană, s-a adăpostit într-o peșteră. În timpul nopții, zăpada i-a astupat ieșirea. Strigătele sale au fost auzite de niște cămilari care treceau prin apropiere. Aceștia l-au scos de acolo, l-au învelit într-o pelerină călduroasă și l-au luat cu ei.
Ajungând la Batumi, un turc, înduioșat de suferințele copilului, l-a primit în casa lui și i-a încredințat paza animalelor. Acolo, în singurătatea pășunilor, micul Atanasie își afla mângâierea în rugăciune.
Într‑o zi, păștea animalele rugându‑se, ca de obicei. Era îndurerat și cânta troparul Sfântului Gheorghie, gândindu‑se că viața lui va continua tot așa. El era născut să fie monah, deoarece fiecare gând, cerere și dorință ale lui aveau legătură numai cu Dumnezeu. Deși micuț, sufletul i se adăpa din dragostea cea dumnezeiască, înseta după Dumnezeu! Cuvintele iscusite ale bunicii lui îi rodiseră în suflet ca într‑un pământ bun, deja gata pentru seceriș.
Rugându‑se deci și chemându‑l pe iubitul lui Sfânt Gheorghie, deodată s‑a auzit un tropăit, apoi a apărut un cal alb pe care stătea un tânăr călăreț luminos, care s‑a apropiat salutându‑l pe nume și cerându‑i să urce lângă el. Atanasie era uimit de acea dulceață a glasului și nu‑și mai putea lua ochii de la frumusețea lui dumnezeiască. Însă, revenindu‑și repede, i‑a răspuns tânărului strălucitor că nu putea să facă ceea ce îi cerea, deoarece se temea că „tatăl său vitreg” îl va mustra că a lăsat animalele singure.
Cavalerul însă, care era Sfântul Gheorghie, ocrotitorul său, l‑a chemat și a doua oară pe Atanasie să urce. El însă, fiind speriat, i‑a explicat iarăși că, dacă ar pleca și ar lăsa turma singură, „tatăl său vitreg” îi va omorî pe amândoi. Călărețul, fără să dea importanță cuvintelor lui, și‑a întins mâna și l‑a așezat lângă el pe cal, apoi au plecat cu iuțimea fulgerului. Înaintând, i‑a spus că îl va lăsa în fața unei Biserici, de unde să urmeze fără teamă pe oricine îi propune să îl găzduiască.
Într‑o clipită au traversat întinderi vaste. Ajungând în fața Bisericii, așa cum îi spusese dinainte, l‑a coborât de pe cal, i‑a zâmbit cu multă dragoste, l‑a salutat și a plecat în galop. Atanasie a rămas singur în fața Bisericii, însă tocmai atunci se sfârșise Dumnezeiasca Liturghie și lumea ieșea afară. O bătrânică, zărindu‑l cum stă într‑o parte și‑i privește pe oameni mut de uimire, s‑a apropiat de el și l‑a întrebat cu multă dragoste dacă este băiat sau fată. Atanasie era îmbrăcat cu un șorț și, cum părul îi crescuse neîngrijit, arăta ca o fetiță. I‑a spus cum îl cheamă, răspunzându‑i la întrebări și povestind amănunțit cum ajunsese acolo.
Apoi, i‑a mărturisit că se temea ca nu cumva să fi aflat stăpânul lui că a lăsat animalele singure și să îl urmărească. Ea însă l‑a liniștit, spunându‑i că Batumi este la mulți kilometri depărtare de Tbilisi, unde se afla acuma. I‑a propus să îl țină ca pe copilul ei, și Sfântul a primit cu bucurie.
L‑a luat acasă și, după ce i‑a dat să mănânce, l‑a dus să se spele și să se odihnească. A doua zi, înțelegând că acest copil nu era ca ceilalți, l‑a dus la duhovnicul ei. După ce au stat de vorbă, preotul s‑a minunat de curăția și de starea lui duhovnicească și i‑a spus că Sfântul Gheorghie era acela care l‑a strămutat în Tbilisi. Văzându‑i dumnezeiasca râvnă, l‑a întrebat dacă vrea să slujească împreună cu el în Biserică, iar Atanasie a primit cu însuflețire. Astfel, la vârsta de nouă ani, purta binecuvântata și mult‑dorita rasă.
Din Cuviosul Gheorghie din Drama – Sfântul celor săraci și îndurerați, Editura Sophia.