Sfinții Șapte Tineri din Efes – mărturia vie a învierii morților

În vremea împăratului Deciu, șapte tineri creștini, proveniți din familii de seamă ale cetății Efes, au ales să piardă totul decât să se lepede de Hristos.

Aduși înaintea împăratului, au mărturisit cu îndrăzneală credința lor. Deciu le-a dat câteva zile să se răzgândească. Dar ei nu au fugit de Dumnezeu, ci s-au retras într-o peșteră, unde au stăruit în rugăciune, încredințându-și viața în mâinile Lui. Împăratul a poruncit apoi ca intrarea peșterii să fie zidită. Doi creștini care au luat parte la zidire au ascuns într-o ladă de plumb povestea lor, pentru ca adevărul să nu se piardă.

După aproape două sute de ani, în vremea împăratului Teodosie cel Tânăr, când o erezie tulbura Biserica, spunând că nu există învierea morților, Dumnezeu a descoperit lumii această minune. Peștera a fost deschisă, iar cei șapte s-au trezit ca dintr-un somn, fără ca trupurile lor să fi suferit vreo schimbare. Ei au mărturisit cele întâmplate, întărind credința tuturor în învierea cea de obște. Apoi și-au dat din nou sufletele în mâinile Domnului. Când li s-au pregătit sarcofage de aur, s-au arătat și au cerut să rămână în peștera lor, așteptând astfel, împreună cu toți oamenii, ziua învierii de obște.

Sfinții Șapte Tineri din Efes ne învață că pentru creștin moartea nu este sfârșitul. Așa cum Dumnezeu i-a păzit pe ei spre mărturisirea adevărului, tot astfel îi va ridica la viață pe toți cei care au adormit în credința în Hristos.

„Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11, 25)

Sfinților Șapte Tineri din Efes, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!