Un Sfânt ascuns din Athos — Pustnicul Agaton din Kapsokalivia

Fotografia îl surprinde pe pustnicul athonit Agaton în anul 1925. Monahul Agaton este unul dintre asceții ascunși ai Sfântului Munte Athos.

Fotograful a reușit să-l surprindă pe bătrân în coborârea sa spre Schitul Sfânta Ana, pentru a se împărtăși, în anul 1925. După ce a urcat din nou în înălțimile Athosului, nimeni nu l-a mai văzut vreodată.

Rareori gusta hrană și purta doar piei de animale. Nu înceta niciodată Rugăciunea lui Iisus în inima sa, ținând mereu privirea plecată, cu ochii aproape închiși; nu privea niciodată omul în față, spunând că nu este vrednic să-L vadă nici pe Hristos față către față.

Fericitul Agaton a viețuit în anii ’20 și ’30 în Schitul Kapsokalivia. În aceeași perioadă a ajuns acolo și un tânăr monah: viitorul Cuvios Porfirie Kapsokalivitul. Bătrânul Agaton a împlinit una dintre cele mai rare nevoințe din Athos — aceea de a deveni nebun pentru Hristos. O asemenea nevoință cerea o asceză aparte, pe care nici asceții din Karulia nu îndrăzneau să o încerce. Agaton Kapsokalivitul a purtat aceleași haine toată viața și umbla mereu desculț.

Nimeni nu știa unde locuia (Părinții athoniți spuneau că ar fi viețuit într-unul dintre satele părăsite), ce mânca (se spune că o singură dată a fost silit, printr-un vicleșug, să primească hrană gătită, când a fost chemat într-un sat pustiu; după aceea Agaton nu a mai căzut niciodată într-o astfel de ispitire) și, mai ales, cum și unde se ruga. Părinții din partea locului nu aveau nicio îndoială că era un mare nevoitor și om al rugăciunii. Până și vederea umbrei acestui „nebun pentru Hristos” socoteau că este o binecuvântare.

Vara purta o haină zdrențuită și umbla mereu desculț. Iarna îmbrăca o piele ciudată, asemănătoare unui veșmânt eschimos. Cum a ajuns în Athos și unde a dispărut pe neașteptate rămâne o taină.

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi!

Cuvioase Părinte Agaton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!