
Vinul otrăvit de la uşa Altarului. Cum a fost salvat Părintele Dimitrie Bejan
La uşa Altarului, într-o Duminică două femei străine mi-au dat un pomelnic, o prescură şi un sfert de vin cu care am făcut slujba în ziua aceea. Au spus că sunt de la Suceava şi că au un proces a doua zi. De aceea au plecat imediat. Eu însă voiam să le găzduiesc la un credincios din apropiere. Ele au refuzat şi au plecat.
Unii spuneau că ele erau vrăjitoare şi voiau să se răzbune pe mine, că femeile care veneau aici refuzau farmecele lor. Alţii spuneau că erau trimise de securitate ca să mă omoare. Eu însă i-am iertat pe toţi.
După slujbă, mi-am dat seama că am fost otrăvit. Am căzut în Altar, bolnav. Eram verde la faţă.
Oamenii m-au dus acasă, m-au întins pe pat. iar femeile mă boceau. M-am închinat: “Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne… “. Am văzut ca o lumină puternică în faţa mea, am zâmbit căci mă simţeam fericit. Şi atât.
M-am trezit la spitalul din Piatra Neamţ cu câţiva doctori în jurul meu. Mi-au spus că în sticla de vin au găsit urme de sodă caustică. Eram slăbit căci trecusem prin moarte, însă faţa mea lumina. Mi-au spus câţiva bolnavi din salon. Mă salvase Dumnezeu, căci El mai avea treabă cu mine.
Sursa: Bucuriile suferinţei – Părintele Dimitrie Bejan, Cartea Moldovei.